geoturism.ro
Obiective naturale: cascade Obiective naturale: chei Obiective naturale: lacuri Obiective culturale Rezervatii naturale Obiective istorice Oferte turistice Obiective religioase


OBIECTIVE TURISTICE

 Adaugare obiectiv turistic PROPUNE UN OBIECTIV TURISTIC (FOTO SI TEXT)

 Adaugare obiectiv turistic SAU TRIMITE FOTO SI TEXT PE MAIL contact@geoturism.ro
 Cauta obiectiv turistic

 




ALTE LINK-URI



Gazduit de Host-Age.ro

Pestera Ratei

ABSTRACT
 
The Ratei cave is positioned, in the south of Leaota Mountains, on the very border of these with Bucegi Mountains, on the right side of Ialomita river. Ratei is a complex network, that requires several trips before getting thoroughly acquainted with, and even cavers having performed several visits may get lost when trying to reach the remote large chambers at the end of the cave. Nor the amount, neither the variety of speleothems (that are scarce and common) is what impresses in Ratei cave, but its erosional and dissolution morphology. The cave is developed in Late Jurassic deposits consist of both massif and thickly layered, white grayish and red limestone. At the cave entrance there is a installation for tapping the underground stream course. The water is calcium and sodium bicarbonate type, with about 600 mg/l TDS, the discharge range between 60 and 140 l/s. Ratei cave was formed by water enlarging a system of post-Albian cracks. Considering relative elevations, three distinct levels may be separated within the cave. The speleogenetic process included several underground stream piracies and diversions. The cave is still liable to undergo an active evolution, as a consequence of the fact that the present-day outlet is situated 32 m above the base level of Ratei brook.


CUVINTE CHEIE
 
activ, calcita flotanta, captare, contact geologic, dezobstructie, diaclaza, difluenta, etiaj, flis, fosil, gips, gur, laminor, marmita, meandru, molasa, nivel de baza, nivel de eroziune, pierdere difuza, pilier, ponor, resurgenta, septe de coroziune, sifon, silex, sorb, talveg, tavan plan orizontal, trasor, treapta antitetica, tunel de presiune.


CUVNT NAINTE
 
Cnd am scris acest articol despre pestera Ratei, cu ceva timp n urma, i-am dat un caracter pe de-a-ntregul descriptiv, negndindu-ma prea mult la latura romantica si la ce a nsemnat de-a lungul anilor pestera Ratei pentru mine si pentru clubul de speologie Focul Viu. Atunci, din anumite motive, independente de vointa mea, articolul nu a vazut lumina tiparului. Acum, avnd ocazia sa rescriu articolul pentru revista Eco Carst, mi-am spus ca o mica introducere mai romantata, nainte de a prezenta puzderia de cifre si informatii de tot felul, nu are cum sa strice.
Aceasta pestera, att de draga sufletelor noastre, a fost ca un urias creuzet n care s-au format generatii dupa generatii de tineri entuziasti si frumosi, calindu-se si descoperind plini de uimire si ncntare, minunile unei lumi pentru multi interzisa. A fost si nca va fii, ca o poarta deschisa catre frumusetile nebanuite si att de bine ascunse ale zeitei mame, pamntul.
Circuitul care de obicei se parcurge vizitnd pestera si care de attea ori ne-a purtat pasii prin ntuneric poate fi asemuit cu caruselul periplului prin viata, plecnd de la plamadirea din pamnt si pna la rentoarcerea n acelasi att de rabdator pamnt.
Rul ce strabate pestera, ca un suvoi de apa vie ne conduce pasii prin coridoare si sali ale caror minunatii par desprinse din povestile cu zne ale copilariei si ale caror denumiri, uneori exotice, amintesc de Marianele tineretilor si viselor noastre si ale predecesorilor nostrii.
Descoperind universul nebanuit al pesterii, descoperim universul mult mai complex din interiorul nostru si daca dupa toti anii acestia de scormonit prin tenebre am reusit sa nfrngem si ntunericul din noi si sa devenim mai buni, cstigul este imens si a meritat cu prisosinta efortul nemasurat pe care l-am facut si poate aceasta ne este singura si de nepretuit rasplata.


INTRODUCERE
 
Fiind pozitionata n sudul M-tilor Leaota, pe partea dreapta a rului Ialomita, pestera Ratei favorizeaza accesul relativ usor al speologilor bucuresteni care pot ajunge n zona intrarii chiar n excursii de week-end. Din acest motiv, dar nu numai, pestera a fost folosita, de catre clubul de speologie Focul Viu ca pestera scoala. Galeriile pesterii formeaza o retea complexa a carei cunoastere necesita cteva vizite inainte de a deveni ct de ct familiara si chiar speologi care au facut deja cteva intrari se pot rataci ncercnd sa atinga marile sali din fundul pesterii sau chiar pot avea dificultati majore de orientare, la iesire. Pestera Ratei, desi poate fi considerata o pestera mare, nu impresioneaza prin abundenta speleotemelor, care sunt mai degraba comune si putine, vizitatorul avizat ramnnd impresionat de morfologia spectaculoasa, generata att de formele de coroziune ct si de cele de eroziune.


LOCALIZARE SI ACCES
 
Pestera Ratei este localizata in M-tii Leaota, desi foarte aproape de limita acestora cu M-tii Bucegi, rul Ialomita separnd cele doua masive muntoase exact n aceasta regiune. Oricum valea Rateiului, unde se afla pestera si geamana ei ntr-ale toponimei, valea Brateiului, ce se afla imediat la nord, apar pe mai toate hartile turistice cu M-tii Bucegi.
Accesul cel mai usor se realizeaza dinspre sud, prin Pietrosita, unde se poate ajunge cu trenul sau cu masina, continundu-se apoi pe DN 71, care uneste Pietrosita si Sinaia. Dupa cca. 8 Km, n dreptul satului Pucheni, se ajunge le confluenta Ialomitei cu Ialomicioara.
n acest loc, o sosea asfaltata, se ramifica spre stnga, urmnd valea Ialomitei si mergnd spre marea cariera de calcare de la Lespezi (cariera ce furnizeaza materia prima pentru fabrica de ciment de la Fieni). Dupa alti 8 Km, pe drumul asfaltat, ce duce la cariera, dupa ce se lasa n dreapta intersectia spre Tabara Cerbu si Dobresti, se traverseaza valea nspumata a Rateiului. Pentru calatorul care merge pe jos, acesta este momentul n care sporindu-si atentia, dupa nca 150 m, pe stanga, trebuie sa urmeze o poteca ce se desprinde din drumul asfaltat si urca voiniceste, de-a lungul tevii care transporta apa captata chiar din pestera. Aceasta poteca prin padure, se urmeaza 10-15 minute pna ce da n drumul forestier din portiunea inferioara a vaii Rateiului. Pe acest drum forestier se poate ajunge si cu masina, direct din drumul asfaltat de pe valea Ialomitei. Se continua deplasarea pe drumul forestier, spre stnga, si dupa nca 1 Km, pe dreapta de data aceasta, apare o poteca bine ntretinuta de catre cei care au in grija captarea de apa, poteca ce dupa nca 5 minute conduce chiar la gura pesterii.


ISTORICUL CERCETARILOR
 
Cunoscuta nca din Sec. XIX, resurgenta Rateiului, numita Izvorul Rateiului, a fost captata n 1909, pentru nevoile localiatilor din aval, lucrarile fiind coordonate de T. H. Ionescu si D. Cair. Cu acea ocazie, o placa memoriala, gravata n marmura, n onoarea regelui Carol I a fost plasata pe peretele din dreapta intrarii. Placa, desi pomenea de unul din marii regi ai Romniei, a rezistat n timpul comunismului, datorita izolarii ei n creierul muntilor, disparnd totusi, n mod misterios, probabil furata, dupa revolutie, prin 1994-95.
n 1956, T. Orghidan si Margareta Dumitrescu, exploreaza, carteaza si colecteaza fauna n zona vestibulara a pesterii, situata n aval de sifoanele care barau trecerea. Harta ntocmita cu acest prilej prezinta doar 146 m de galerii.
n 1969, unul dintre cei mai remarcabili geologi ai Romniei, Dan Patrulius, realiznd cercetari geologice n zona, este primul care semnaleaza posibila existenta a unei mari pesteri, raportndu-se la amploarea zonei carstice din regiune.
n primavara si apoi n toamna anului 1970, membrii clubului de speologie Focul Viu, decid sa ntreprinda primele cercetari, la sugestia lui Dan Patrulius. Reusind sa patrunda n reteaua activa a pesterii, descopera si doua importante sectoare fosile. Explorarile pentru vreo 2 Km de pestera au necesitat un bivuac subteran de 3 zile.
n 1971, un pasaj fosil, care scurt circuiteaza zona sifoanelor de la intrare a fost descoperit. Intrare n pestera devenind mult mai facila, explorarea, cartarea si observatiile stiintifice sau derulat mult mai rapid, pentru 5160 m de galerii, avnd ca rezultat publicarea unui studiu stiintific complex (Povara et. al, 1973). Pe lnga informatii privind morfologia, hidrologia si sedimentologia pesterii, acest studiu, propune de asemenea, un interesant model genetic al cavitatii. Harta realizata atunci seamana destul de mult cu harta care nsoteste acest articol, aceasta din urma fiind si cea mai recenta si completa, deosebirile majore constnd din lipsa pe harta din 1973 a salilor mari din capatul pesterii, care au fost descoperite ulterior si din nerealizarea jonctiunii dintr Sala Mare si Sala Nisipurilor.
La nceputul anilor 80, Clubul Focul Viu, ntreprinde o noua si sustinuta campanie de explorare si recartare a pesterii, realizndu-se n cele din urma harta pesterii, la scara 1:200, harta care, dupa micsorare, a capatat forma finala, si evident, nsoteste acest articol. Trebuie mentionat ca marea majoritate a parcursului subteran a fost cartat cu busola miniera, avnd un grad ridicat de precizie.
 GEOLOGIA PERIMETRULUI
 
n zona pesterii poate fi identificata urmatoarea succesiune geologica:
Peste fundamentul cristalin reprezentat de seria de Leaota, metamorfozata n faciesul sisturilor verzi, repauzeaza depozitele Bajocian-Calloviene, formate din gresii cuartoase, marne, calcare si radiolarite.
Depozitele Jurasicului superior sunt formate din calcare masive sau stratificate, de culoare alb cenusie sau roscate. n astfel de depozite este formata si pestera Ratei. n sudul M-tilor Bucegi, la baza Jurasicului superior, pe o grosime de ctiva metri se dezvolta silexuri de culoare cenusie, functionnd ca un orizont stratigrafic reper. Astfel de formatiuni sunt de obicei greu de identificat, exceptie facnd suprafetele corodate carstic (de altfel astfel de formatiuni cu silexuri sunt ntlnite destul de frecvent n pestera Ratei).
Succesiunea stratigrafica se continua cu depozitele Aptianului, constituite din formatiuni grezoase de flis, cunoscute n regiune ca breccia de Raciu. Aceasta este relativ bine dezvoltata n partea sudica a M-tilor Bucegi si este alcatuita din elemente de calcare alb galbui, n proportie de 85% si sisturi sericito-cloritoase apartinnd seriei de Leaota.
Breccia de Raciu apare ca un orizont ce se dezvolta la baza conglomeratelor de Bucegi, de vrsta Albiana. Conglomeratele de Bucegi sunt poligene avnd o matrice grezoasa si contin galeti de roci mezozoice (mai ales calcare) si sisturi cristaline. Att ca litofacies ct si ca geneza si pozitie depozitele albiene reprezinta o formatiune de molasa.
 
DESCRIEREA PESTERII
 
La intrarea n pestera exista o instalatie de captare a cursului subteran, destul de elaborata, care printre altele este echipata si cu un baraj si un stavilar, construite n interiorul pesterii. De asemenea exista o poarta metalica, care este n permanenta nchisa cu lacat. De aceea vizitele n pestera sunt dificil sau imposibil de organizat, sistemul de nchidere fiind aproape impenetrabil.
Parcursul subteran, de-a lungul rului subteran care vuieste impresionant n zona intrarii, devine foarte repede impracticabil (dupa 40 m), fiind blocat de doua sifoane. Din fericire, exista un pasaj fosil destul de labirintic si ngust, situat imediat n dreapta intrarii, care scurt circuiteaza zona inundata. Acest pasaj este denumit Galeria de Incendiu si rentlneste rul subteran dupa 150 m. Urmnd cursul subteran n amonte, parcurgem o galerie frumoasa, spatioasa, curata, fara obstacole majore. Aceasta galerie, care confera accesul spre inima pesterii are o morfologie specifica generata de formele de coroziune si eroziune: septe, lingurite, marmite de podea si chiar de perete. Dupa nca 100 m n amonte apare un important afluent de dreapta. Acest afluent peate fi urmat, pe o diaclaza ngusta, pe vreo cteva zeci de metrii, pna la Sifonul 3.
Revenind la galeria principala, se continua parcurgerea acesteia n amonte pentru nca 250-300 m pna la Sifonul 4, care obtureaza ntreaga sectiune a galeriei. Parcursul se continua spre dreapta si n sus, pe o galerie fosila si ngusta care dupa 100 m ajunge n zona Salitei de Popas. Situata la 4 m deasupra galeriei pe care am venit, Salita de Popas nu este neaparat usor de gasit, dar odata ajunsi n ea suntem n punctul cheie al pesterii, gata sa parcurgem faimosul circuit subteran al pesterii Ratei. Este de preferat sa urmam circuitul n sens orar prin Confluenta Seaca, Galeria Dreapta, Galeria Noua, Marele Labirint, Galeria cu Argile si apoi strabatnd Galeria cu Meandre spre aval, napoi la Salita de Popas.
Pornind din Salita de Popas spre SE, foarte curnd, dupa vreo 40 m ajungem la Confluenta Seaca. n acest punct se desfac doua galerii importante: drept nainte Galeria cu Gururi, iar la dreapta Galeria Dreapta. Galeria cu Gururi este o galerie spatioasa, avnd doi pileri de-a lungul ei. Este destul de concretionata, pe o anumita portiune a ei, fiind una din putinele galerii concretionate ale pesterii, avnd formatiuni de tot felul, printre care si gururi, unele seci dar si cu apa. Galeria cu Gururi se termina n fund de sac, terminusul fiind situat undeva deasupra intrarii n pestera, desigur necomunicnd n nici un fel cu exteriorul.
Revenind la Confluenta Seaca , se urmeaza de data aceasta galeria ce se dezvolta spre vest, care este denumita Galeria Dreapta. Aceasta galerie confera un acces deosebit de facil, neavnd nici un fel de obstacol, spre Galeria cu Cascade, care dupa cum i spune si numele, este o galerie activa, deosebit de spectaculoasa, datorita cascadelor si al debitului impresionant. n aval, Galeria cu Cascade se termina ntr-un sifon ngust dar accesibil pentru scafandrul autonom. (Toate sifoanele pesterii au fost plonjate n 1983 de catre Serban Srbu, din nefericire dovedindu-se prea strmte pentru a putea fi penetrate, pe mai mult de ctiva metrii). n amonte Galeria cu Cascade se termina n Sifonul 5.
La 60 m nainte de Sifonul 5 apare o zona umeda, cu abundente picurari din tavan. Suntem n zona unei formatiuni stalagmitice cu o structura complexa, avnd mai degraba caracterul unui dom, dect a unei scurgeri parietale, numita Meduza. Pe partea ei accesibila, Meduza se suie pe vreo 10 m, pna n tavanul galeriei, unde apare, destul de ngusta si greu de identificat, intrarea n Galeria Noua.
Prima parte a Galeriei Noi este interesanta dar si foarte solicitanta din punc de vedere fizic, fiind destul de greu de parcurs, datorita faptului ca este foarte ngusta si puternic ascendenta, dezvoltata n ntregime n conglomerate de Bucegi. Acest pasaj incomod, care se parcurge pe brngi, cu sudoarea siroind si intrndu-ti n ochi se termina n zona numita Portita, cnd coatele si genunchii sunt deja nvinetite, dar si conditiile de naintare se mbunatatesc simtitor. La Portita se observa contactul geologic dintre conglomerate si calcare iar galeria devine larga, primitoare, fara obstacole majore, n afara de o Diaclaza, care totusi nu pune probleme deosebite. Pe alocuri peretii Galeriei Noi sunt captusiti cu gips care apare maclat creasta de cocos.
Galeria Noua se parcurge nca vreo 3-400 m de la Diaclaza, pna cnd debuseaza n tavanul unei sali destul de mari si impresionante, puternic descendenta, care n partea ei inferioara intercepteaza un curs activ. Suntem n Sala cu Prabusiri, de unde cobornd cam doua treimi din diferenta de nivel dintre partea superioara a salii si cursul activ aflat la baza salii, undeva n peretele stng al acesteia, sub niste prabusiri, se afle intrarea care confera accesul spre Sala Titanilor. Aceasta intrare este foarte ngusta, practic o gaura de soarece, si a fost descoperita prin dezobstructie.
Sala Titanilor, este cea mai mare sala a pesterii, avnd un aspect haotic cu numeroase blocuri gigantice prabusite din tavan. Cursul activ din Sala cu Prabusiri se regaseste si n aceasta sala si este accesibil pe ntregul parcurs n amonte, pna la capatul salii. Suntem aici la +64 m de la intrare, de altfel si cea mai mare denivelare a pesterii. n Sala Titanilor se gasesc destule oase fosile, unele chiar de Ursus Spelaeus, care ne fac sa banuim o fosta intrare, situata cumva n accest capat de pestera, accesul animalelor prin intrarea actuala fiind greu de presupus.
Revenind n Galeria Noua, la cca. 100 m de la Sala cu Prabusiri, se deschide spre nord intrarea n Marele Labirint. Acest loc este usor de identificat datorita numeroaselor septe de coroziune care atrna de tavan. Labirintul este puternic descendent si captusit cu argila foarte alunecoasa, ceea ce n mod evident face parcursul n jos, mult mai usor dect la urcare si n cele din urma explica de ce aceasta directie de a percurge circuitul este de cele mai multe ori aleasa. Galeria capata pe parcurs aspect de topogan, dar n general urmand linia de cea mai mare panta, dupa 25 m diferenta de nivel, de la intrarea n Labirint se ajunge la o gaura de soarece numita Razuitoarea care permite accesul n Galeria cu Argila. Aceasta are aspect de diaclaza nclinata la 60o si destul de ngusta fiind de asemenea captusita cu argila si se urmeaza spre est, pe vreo 200 m, pna la prima intersectie de galerii, unde spre NW se deschide intrarea n Galeria Marianne, iar spre dreapta, cumva spre est, se contina accesul spre Galeria cu Meandre.
Galeria Marianne este o galerie cu o personalitate distincta, avnd tavan plan orizontal si aspect general de laminor, cu naltimi modeste, rareori permitnd ridicarea n picioare. Pe parcursul galeriei se ntlnesc rare bazine cu calcita flotanta, dar mai ales culcusuri si oseminte de Ursus Spelaeus, dar si fragmente de oase apartinnd si altor mamifere. La capatul acestei galerii, dupa o zona haotica constituita din Sala Nisipurilor si Sala Jonctiunii, trecnd prin nca o gaura de soarece se ajunge n Sala Mare a pesterii Ratei. Numele salii a fost dat de primii exploratori ai pesterii, n 1971, acestia ajungnd aici dinspre Sala cu Prabusiri.
n Sala Mare, cursul subteran care o parcurge, la perioade de ape mari, formeaza o difluenta, bratul cu deditul mai mare curgnd spre nord, iar celalalt cu un dedit mai modest spre est. La etiaj, difluenta nu mai functioneaza, toata apa curgnd pe bratul principal, spre nord.
Razuitoarea poate fi atinsa si din Sala Jonctiunii dar parcurgand un trs ntr-adevar sever.
Revenind la intersectia Galeriei Marianne cu Galeria cu Argila se urmeaza parcursul firesc, spre est, pna ce, dupa scurt timp galeria pe care venim debuseaza n Galeria cu Meandre, n locul numit Polita. Galeria cu Meandre, n care tocmai am intrat, este activa pe aceasta portiune, debitul cursului subteran nefiind nsa prea mare. Trebuie mentionat ca Galeria cu Meandre este galeria cu cea mai mare personalitate, si evident cea mai spectaculoasa din ntreaga pestera. Aspectul deosebit este conferit de prezenta meandrelor, care n baza galeriei sunt active, dar si a meandrelor fosile, care sunt conservate pe verticala si al caror traseu, de cele mai multe ori, a fost complect diferit de cel actual.
Cursul activ de pe Galeria cu Meandre se pierde ntr-un put care functioneaza ca ponor, numit Putul cu Cascada, dar este evident ca pierderile au avut un caracter remontant din moment ce n aval pe galerie se afla un astfel de sorb fosil, numit Putul Sec, care prezinta si treapta antitetica. ntre Putul cu Cascada si Salita de Popas, n care se ajunge foarte curnd, ncheind astfel circuitul, Galeria cu Meandre este fosila.
 
CONSIDERATII HIDROLOGICE
 
Din punct de vedere hidrologic n Pestera Ratei se pot identifica, n esenta, doua cursuri de apa, care conflueaza n apropierea Sifonului 3, pe galeria principala.
La suprafata terenului, n aria limitrofa pesterii se afla cteva ponoare. Unul dintre acestea este situat n Cheile Rateiului, n capatul lor din amonte, n timp ce pierderi difuze n albie, apar pe tot parcursul cheilor, acestea din urma fiind identificate prin masuratori de debit. Afluentii de stnga ai Prului Ratei, formeaza, de asemenea ponoare, la intrarea n calcare.
n timpul perioadelor mai secetoase, ntregul curs de apa al Prului Ratei se pierde n ponorul din chei. ntr-o astfel de perioada, masuraturi de debit realizate de D. Slavoaca et al. la 15-07-1993, au indicat 64 l/s la ponor, n timp ce la resurgenta, la iesirea din pestera erau 94 l/s. Astfel, aproape 70% din debitul prului care iese din pestera provine din pierderile din ponorul din chei.Din moment ce cursul activ care iese din pestera este captat pentru alimentari cu apa, marcarile cu trasori de orice fel nu au fost, pna n prezent posibile, ipotezele privind originea cursurilor subterane din pestera fiind bazate pe masuratori de debite, pe continuturi chimice, temperaturi, pozitii relative, toate aceste criterii fiind mai mult sau mai putin precise si generatoare de controverse.
Primul si cel mai important ca debit dintre cele doua cursuri de apa mentionate anterior intra n pestera prin Sifonul 5, strabate Galeria cu Cascade, pierzndu-se ntr-un sifon aflat n aval pe aceasta galerie, pentru a reaparea n Sifonul 3. Acest curs contribuie cu mai mult de doua treimi la activul pesterii si si are probabil originea n ponorul situat n Cheile Rateiului.
Al doilea curs de apa, mai modest ca debit comparativ cu primul, are nsa un parcurs subteran mai lung, disparnd si reaparnd de mai multe ori. Acesta se poate identifica pentru prima oara, n punctul cel mai departat fata de intrare, n Sala Titanilor, strabate salile mari din capatul pesterii, pentru a se pierde la baza peretelui nordic din Sala Mare, reaparnd n amontele Galeriei cu Pietrisuri, pe care o strabate pe ntreaga ei lungime, pentru a-si continua cursul pe portiunea activa a Galeriei cu Meandre, pierzndu-se n Putul cu cascada. Este de presupus, ca dupa un scurt parcurs inaccesibil acest pru reapare n Sifonul 4.
Pe Galeria de Acces, ntre Sifonul 4 si Sifonul 3, un afluent cu un debit destul de mic (Q=3-4 l/s), apare din peretele stng al galeriei, n punctul indicat pe harta ca +3.5. Acest afluent are un caracter cu totul distinct, fiind cu cel putin 1,5oC mai cald dect restul apelor din pestera, provenind probabil din pierderile difuze situate la suprafata, dar nu neaparat ntr-o zona prea apropiata. Apa provenita din Sifonul 4, mpreuna cu apa acestui mic afluent contribuie cu nca o treime la debitul total al cursului subteran, n acest fel nchizndu-se un bilant hidrologic destul de aproximativ.
Cursul subteran la iesirea din pestera are urmatoarele caracteristici fizico-chimice: debite cuprinse ntre 60 si 140 l/s, temperaturi ntre 4 si 7oC, mineralizatia totala n jur de 600 mg/l, duritate 5,6o germane, apele fiind bicarbonatate calcice si sodice.
 
SPELEOGENEZA
 
Pestera Ratei s-a format prin actiunea de largire a apei asupra unui sistem de fisuri post Albian, fisuri care se dezvolta n principal dupa trei directii: N-S, E-W and NW-SE. Acest sistem de fisuri a fost identificat att n calcarele Jurasice ct si n Conglomeratele de Bucegi, plednd pentru vrsta post Albiana.
Trei etaje distincte se pot identifica n pestera, n functie de altitudinea relativa, astfel: etajul superior, constituit din Galeria Noua si portiunile superioare ale Salilor cu Prabusiri si Titanilor; etajul median alcatuit din salile mari din portiunea terminala si din galeriile Dreapta, cu Gururi, cu Argila si Marianne; etajul inferior format din galeriile active ale sistemului: Galeria cu Meandre, Galeria cu Cascade si Galeria de Acces.
Este de presupus ca initial cursul de apa care apare acum n Sala Titanilor curgea pe undeva prin portiunea superioara a Salii cu Prabusiri si prin Galeria Noua. Apoi printr-o serie de captari succesive, mai nti prin Marele Labirint si ulterior prin Sala cu Prabusiri si n cele din urma prin sectiunea inferioara a Salii Titanilor a fost directionat prin diferite galerii, (cu Nisipuri, cu Argila, Marianne, n prezent avnd un parcurs inaccesibil n aceasta sectiune, undeva la nord de vechile trasee), catre Galeria cu Meandre, aceasta din urma fiind activa un lung interval de timp, vechile meandre fosile si nivele de eroziune putnd fi observate la 10-20 m naltime fata de talvegul actual. Din Gealeria cu Meandre este de presupus ca rul subteran curgea catre exterior prin Galeria cu Gururi.
Cursul care apare acum prin Sifonul 5, se pare ca s-a interpus mai trziu n istoria pesterii, la un nivel superior celui actual, interceptnd Galeria Noua, amonte de Portita curgnd prin tunelul de presiune reprezentat de partea inferioara a Galeriei Noi, ca printr-o galerie de fuga, strabatnd apoi Galeria Dreapta, pentru a se unii cu celalalt curs de pe Meandre n zona Confluentei Seci.
Evolutia si dinamica pesterii Ratei nu sunt nca ncheiate, o evolutie activa a acesteia fiind de prevazut si n viitor, ca o consecinta a faptului ca resurgenta actuala a pesterii este situata cu 32 m deasupra nivelului de baza reprezentat de Prul Ratei.
 
VIZITAREA PESTERII
 
Rateiul este o pestera complexa, destul de dificila, cu distante lungi ce trebuiesc parcurse si obstacole ce trebuiesc depasite. Fiecare obstacol n parte nu este neaparat foarte dificil, dar ele sunt numeroase, succedndu-se nentrerupt, avnd ca rezultat inducerea unei stari de oboseala destul de avansata. Principala problema este nsa orientarea, riscul de ratacire fiind permanent. Chiar si speologii mai experimentati au nevoie de un ghid si altor categorii de turisti nu le recomandam de fel sa ncerce vizitarea pesterii. Descrierea pesterii realizata n acest articol are caracter informativ si cu totul general nefiind nici pe departe suficienta pentru a realiza orientarea.
Pestera fiind mai degraba orizontala, n mod normal nici un fel de echipament de urcare si coborre nu este necesar, dar dispozitivele de luminat, cizmele de cauciuc si salopeta nu pot lipsi. O echipa relativ omogena, nsotita de un ghid, poate reliza circuitul plus vizitarea salilor mari din capatul pesterii n 4-5 ore, acest interval putndu-se lungi dramatic n cazul n care situatii neprevazute apar.
ncheind aceasta expunere, desi am evitat pe ct posibil sa prezentam nume de speologi care n decursul anilor au contribuit la explorarea pesterii, pentru a nu nedraptatii pe nimeni, nu putem totusi sa nu amintim de Cristian Panaiotu care a fost adevaratul suflet al clubului Focul Viu n perioada de recartare a pesterii si ale carui eforturi se concretizeaza n realizarea materialului grafic care nsoteste acest articol.
 
(Est Jabal Hasouna, Libia, Ianuarie 2002).
 
BILBLIOGRAFIE
 
Patrulius D. (1969) - Geologia masivului Bucegi si a culoarului Dmbovicioara, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti.
Povara I., Lascu C., Goran C., Herdlica W. & Jibotean M. (1973) - Observations preliminaires dans le grotte Ratei, Livre Cinquanttenaire Inst. Speol. E. Racovitza, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti.
Slavoaca D. & Slavoaca Ruxandra (1994) - Studiul hidrogeologic al masivelor Bucegi si Postavaru si al M-tilor Persani, n vederea evaluarii potentialului de ape subterane potabile, Arh. Prospectiuni S.A., Bucuresti.

Data:14.01.2008|Autor:Gigi Paul Dragomir, Clubul de Speologie Focul Viu|Afisari:3732

Album foto
  


OFERTE TURISTICE

Adaugare unitate turism INSCRIERE GRATUITA PENSIUNE, HOTEL, VILA
Intrare in sistem admin oferte Actualizare oferte
Oferte turistice pe localitati Oferte turistice pe localitati

Recomandari Geoturism.ro
Complexul Cheile ButiiComplexul Cheile Butii, Campul lui Neag, 3 stele
Pensiunea NicolaPensiunea Nicola, RUCAR, 2 stele
Hotel SlanicHotel Slanic, SLANIC PRAHOVA, 3 stele


PUBLICITATE

Plictisit?
Exploreaza lumea subterana
www.speologie.ro

Parteneri

Contact Contact Link-uri
Copyright © 2002 - 2012 Geoturism.ro- Termeni si conditii