geoturism.ro
Obiective naturale: cascade Obiective naturale: chei Obiective naturale: lacuri Obiective culturale Rezervatii naturale Obiective istorice Oferte turistice Obiective religioase


OBIECTIVE TURISTICE

 Adaugare obiectiv turistic PROPUNE UN OBIECTIV TURISTIC (FOTO SI TEXT)

 Adaugare obiectiv turistic SAU TRIMITE FOTO SI TEXT PE MAIL contact@geoturism.ro
 Cauta obiectiv turistic

 




ALTE LINK-URI



Gazduit de Host-Age.ro

ASCENSIUNE DE IARNA PE STOGU

A trecut mult timp, dar ascensiunea de atunci mi-a ramas la suflet si chiar si astazi locurile sunt la fel de frumoase. Un singur lucru s-a schimbat iremediabil, cei doi colegi ai mei nu mai sunt si pierderile sub aspect sufletesc si chiar turistic, au fost si sunt, dintre cele mai dureroase.
Eram cu totii, Chissy (Haus ), Mircea ( Florian ) si subsemnatul, la cea mai ridicata cota a entuziasmului produs de descoperirea minunatiilor ascunse ale muntilor Capatinii. Asadar cam aceasta era justificarea unei ascensiuni de iarna pe solitarul virf al Stogului, singurul care ne mai ramasese de facut din cele citeva ture de iarna pe care ni le propusesem ( creasta Builei, cea a Tirnovului si creasta Capatinii pe schiuri ).
Stogul, cu cei 1494m ai sai, face parte din marea familie de calcar a Builei. Incremenit in mijlocul padurii, inaltat mult deasupra ei, imensul masiv stincos, ademeneste in orice anotimp. Din valea Cheii, in diminetile senine, putin dupa orele rasaritului, te trezesti in fata cu doua globuri incandescente. Unul al soarelui ce razbate prin ingusta despicatura a Cheilor Recea ( cheile Cheii )si celalat al Stogului, incandescent si el in razele celuilalt.
Asadar temerarea incercare a inceput intr-o zi de februarie, dupa o noapte geroasa petrecuta in cantonul Minzu din valea Olanestilor ( exista si astazi, dar starea lui este deplorabila si doar acoperisul, poate sa-ti mai fie pavaza impotriva ploii ). De jur imprejur zapezile se luptau cu primele semne ale primaverii. Mai jos, venind pe valea Olanestilor, aparusera primele flori de podbal, semn sigur ca schimbarea anotimpurilor era pe aproape. Pe Stogu insa, iarna era la ea acasa, zapada imbracindu-l complect. Dimineata trecem peste riul Olanesti pe punte-acum o faci direct prin unda rece a apei si doar cind este scazuta-, incepem sa urcam pe poteca marcata cu cruce galbena- acum semnul este triunghi galben-, parcurgind locuri umbroase, intr-o liniste desavirsita. Pe atunci pe aici era un zmeuris din care vara nu te-ai mai fi desprins. In mai putin de 1/2ora, ajungem in Saua Prislopelului, acolo unde ne intilnim cu poteca marcata cu cruce rosie ce urca pe Plaiul Pietrii Taiate. Pe atunci marcajul pe care venisem cobora in valea Cheii, pe unde atunci nu era drum forestier. Si acum, din drumul amintit, peste apa Cheii se afla o punte si in continuare pare a fi o poteca, dar de sus, totul pare napadit de lastaris, care poate a ascuns si izvorul acestor locuri. Tot aici se afla si exista si astazi, o troita, pe care ciobanii au transformat-o in stina de tranzit. Dar troita rezista vremurilor. Urcam prin incilcisul potecii de acum-atunci era o frumusete de poteca cu privelisti catre stincariile Stogsoarelor- si apoi coborim si iesim cam intr-o 1/2ora, in Saua Batrinei Doamne, unde un bordei ne-a servit ani buni drept refugiu si acolo unde acum ne intilnim cu drumul forestier ce urca spre tunel. Si saua si-a schimbat denumirea, odata cu disparitia padurii si acum se numeste Saua cu Lac, desi prin preajma asa ceva nu exista, ba chiar si firavul izvor din preajma a disparut, odata cu taierile masive, care au uritit muntele.Drumul de acces spre Stogu-si acum tot pe acolo este-, era pe fata dinspre Buila, cea sudica. De data asta ne indreptam catre Saua Hadaraului pe marcaj cruce rosie.
Am plecat de la canton cu rucsacii de escalada, cu putine rezerve de mincare si apa si prevazatori cu materiale tehnice pentru catarare. Stratul gros de zapada si gerul accentuat ce ne intimpina in dimineata senina, ne fac sa nu putem descoperi izvorul de linga refugiul amintit mai sus. Inaintea noastra, hipnotizindu-ne intr-o sclipire argintie, apar stincariile Stogului, parca de neatins. Continuam drumul prin padurea de fag, mai intii coborind si apoi revenind pe curba de nivel ce inconjoara muntele. Ajungem intr-o 1/2ora in zona grohotisurilor aruncate de Stogu pina in vale, dincolo de poteca. Apar primii brazi. Dar apar si hornurile intrinde in munte, cu aspect nu tocmai imbietor. Trebuie totusi sa urcam pe unul din ele daca vrem sa realizam scopul propus. Il atacam pe cel de al treilea intilnit in cale. La inceput primitor, se transforma repede intr-un perete plin de zapada inghetata pe care zabovim mai bine de 2 ore, desfasurind coarda de trei ori ( vara nu ar fi depasit gradul 1A ). Mircea isi ia in serios rolul de cap de coarda, sef al celor trei alpinisti incepatori, ne asteapta untr-un prim loc de regrupare, in jurul unui fag aninat pe stincarii, apoi pleaca traversind peretele, taind trepte in ghiata, cu asigurarea noastra aproape iluzorie. Ne regrupam din nou de data asta in jurul unui brad, ce-si ducea traiul deasupra haurilor si dupa inca o lungime de coarda suntem pe muchie. Inaintam in urcus prin zapada mare, dincolo de genunchi, gasim un horn, accesibil vara dar acum expus avalanselor, gasim o brina, renuntam si la ea si incepem sa ocolim abruptul spre dreapta, oarecum resemnati de infringerea care se profila. Deodata un horn mai linistit decit celelalte, ne imbie la o noua incercare. Puternic inclinat, il urcam din greu, asigurati in coarda si dupa putin timp, ajungem sus, pe muchia strajuita de brazi. Ne strecuram cu atentie pe brine inguste, ocolind fete stincoase si tancuri uriase, pe marginea unor hauri inspaimintatoare. Ne aflam in imparatia zapezilor imaculate, sclipitoare in bataia soarelui. Aproape de virf, acolo unde credeam ca nicio fiinta nu razbate, intilnim o veritabila ,,sosea " a caprelor negre ce traversau muntele urcind si coborind  pante ametitoare. Ajungem in virf la ora prinzului. Un mic platou inconjurat de cornise de zapada, aplecate in gol. Ne stringem miinile felicitindu-ne reciproc de isprava facuta, facem citeva diapozitive, marturia izbinzii noastre, ne saturam ochii cu privelistea Builei si a virfurilor inzapezite ale Capatinii si precum marii ,,cuceritori" de virfuri himalaiene, coborim repede gindindu-ne la inserare. Ne intoarcem pe creasta pe care tocmai venisem, gasim spre stinga o panta puternic inclinata, acoperita de brazi si coborim pe ea cu zapada,,curgind" dupa noi. Cind panta se domoleste, o luam la stinga si ajungem pe un ,,Mare Grohotis", pe care-l cunosteam bine si care se identifica usor, privind din valea Cheii.
Suntem aici in lumea de basm a cetatii cucerite, ce are in ea intrinduri mstrajuite de stinci in chip de paznici vinjosi, tancuri inalte, ingramadiri de blocuri uriase doborite de sus sau macinate marunt, rod al luptelor milenare cu natura.
Inserarea se apropie. Ne aducem aminte ca mai avem mult de mers si ca sarisem peste masa de prinz. Ciocolata din hanorac, compotul de capsuni-adevarate delicatese pe atunci- si imaginea Stogului in luminile apusului, nu ne fac sa ne saturam de ziua frumoasa de care ne-am bucurat atit. Coborim in graba, regasim poteca si aproape noaptea, dupa o tura de 12 ore, ajungem din nou la cantonul Minzu.
Ospitaliera noastra gazda ne face o mamaliga mare, infulecam cu pofta, ne impartasim impresiile si ne culcam obositi, mormaind ceva despre hornuri, pereti si marea cucerire.
Cine stie, poate facusem chiar o premiera.

Data:14.05.2008|Autor:Dinu Boghez|Afisari:2028

Album foto


OFERTE TURISTICE

Adaugare unitate turism INSCRIERE GRATUITA PENSIUNE, HOTEL, VILA
Intrare in sistem admin oferte Actualizare oferte
Oferte turistice pe localitati Oferte turistice pe localitati

Recomandari Geoturism.ro
Complexul Cheile ButiiComplexul Cheile Butii, Campul lui Neag, 3 stele
Pensiunea NicolaPensiunea Nicola, RUCAR, 2 stele
Hotel SlanicHotel Slanic, SLANIC PRAHOVA, 3 stele


PUBLICITATE

Plictisit?
Exploreaza lumea subterana
www.speologie.ro

Parteneri

Contact Contact Link-uri
Copyright © 2002 - 2012 Geoturism.ro- Termeni si conditii